Astăzi se împlinesc 30 de ani de la dispariția lui Ion Oblemenco, cel mai mare jucător din istoria Universității Craiova și unul dintre cei mai importanți fotbaliști români.
Pe 1 septembrie 1996, Oblemenco se afla în Maroc, unde o antrena pe Hassania Agadir. Echipa sa juca împotriva celor de la Union Sidi Kacem, pregătiți de un alt român, Alexandru Moldovan. Spre final, la scorul de 1-1, Hassaniei i-a fost anulat un gol. Oblemenco s-a enervat și a protestat la decizia arbitrului, iar la scurt timp a suferit un infarct. Moldovan a fost primul care a chemat echipa medicală. Oblemenco a fost dus la spital, însă nu a mai putut fi salvat. Avea 51 de ani.
„Atunci când Oblemenco venea acasă, în Corabia lui natală, se trăgeau clopotele”, a scris astăzi Universitatea Craiova pe rețelele de socializare.
„Tunarul” din Bănie s-a născut la Corabia, județul Olt, pe 13 mai 1945, într-o familie de basarabeni refugiați în sudul Olteniei după cel de-Al Doilea Război Mondial. A început fotbalul la 13 ani, la echipa locală Progresul, iar un an mai târziu a plecat la Craiova, unde a trecut pe la juniorii celor de la Electroputere și CSO Craiova.
La 30 de ani de la moartea sa, numele lui Oblemenco e prezent în mai multe locuri din orașul natal. Este cetățean de onoare al Corabiei din 2002, iar în Parcul Carol I se află bustul fostului atacant, realizat de sculptorul local Emilian Nuțu.
Citește mai departe pe Gazeta Sporturilor.
